Coltau se afla intre Dealurile Silvaniei de-a lungul raului Lapus, intr-un cadru pitoresc cu o priveliste minunata asupra varfurilor Mtii Maramuresului, acoperite cu zapada.
Prima atestare scrisa a asezarii se dateaza din 1405, cu denumirea de Kolcho. Denumirea deriva din cuvantul "koho-cuptor", zona fiind locuita de carbunari. Acest lucru se demonstreaza prin existenta gropilor cu urme de carbune, existente si la ora actuala in hotarul satului.
in anul 1549 a fost construit prima biserica reformata, care in 1658 va fi mistuita de flacari intr-un incendiu.
Castelul a fost construit pe vremea Mariei Tereza, fiind renovat in 1821.
In 1845, tanarul Teleki Sandor, viitorul colonel revolutionar si scriitor, preia administrarea mosiei din Coltau.
In anii 1846-47, marele poet Petofi Sandor, ii face mai multe vizite si datorita acestei prietenii , isi va petrece luna de miere in castelul de la Coltau, cu tanara sotie, Szendrey Julia. Aici va imbogatii literatura cu 28 de poezii noi, dintre care cele mai multe se nasc la masa din piatra de sub cornul preferat.
Ultimul proprietar al castelului a fost contele Teleki Ioan, care in anul 1937 paraseste pentru totdeauna satul, donand castelul comunei Coltau.
in perioada urmatoare, salile castelului au indeplinit functii diferite: locuinta pentru refugiati, birouri C.A.P., camin cultural, gradinita, dispensar medical.
in 1960, o incapere a fost amenajat ca si camera memoriala a lui "Petofi Sandor", care cu timpul se dezvolta pana in anul 1980, ocupand intregul etaj al cladirii.
in anul 1970 se construieste noul camin cultural.
in 1998 este dezvelit grupul statuar Petofi Sandor - Szendrey Julia, in parcul castelului, opera sculptorului Pogany Gabor Beno.
In 1999 se ridica monumentul celor disparuti in cele doua razboaie mondiale, iar in 2000 se da in folosinta cladirea multifunctionala a bisericii reformate.